Azi vreau să-ţi spun povestea unui băiat, care s-a îndrăgositit de o fată, pe care mama lui nu o plăcea. Sună cunoscut, nu? Poate s-a întâmplat cuiva cunoscut ţie. O poveste aproape banală. Dar de ce e diferită povestea mea?
Femeia din poveste devenită acum bătrână, nu vrea să plece pe lumea cealaltă fără iertarea propriului copil. Acesta pare să o fi uitat, întrucât nu mai ştiu nimic unul de celălalt de mulţi ani. Ea îşi duce bătrâneţile chinuită de remuşcări, în timp ce fiul ei poartă o mască a nepăsării şi durităţii. Femeia plânge zi de zi şi nu se poate ierta pe ea însăşi. Când se apropie sărbătorile, sufletul îi e şi mai împovărat.
Bărbatul este tată a trei copii şi are un magazin de brânzeturi. Trăieşte cu o apăsare puternică în suflet, îşi exteriorizează permanent furia interioară şi nici măcar proprii copii nu par a-l iubi. Toţi par să-l accepte mai degrabă decât să-l iubească. El nu ştie ce înseamnă iertarea. Se teme că iertându-şi mama, ar însemna să uite prin ce a trecut. Amintindu-şi că a fost dat afară din casă împreună cu iubita lui, refuză vehement orice gând de a-şi recupera mama. Nu ştie dacă mai trăieşte sau nu.
Când se apropie sărbătorile de iarnă, bărbatul din poveste nu devine mai bun. Nu-şi poate da masca jos. Continuă să fure clienţii la cântar, să dea ordine celor din jur, să vorbească răstit şi să împartă ranchiună, ură, frustrare.
Este povestea celor care nu ştiu să uite, a celor care nu ştiu să ierte. Este povestea tuturor celor care cară după ei un bagaj mai mare decât pot duce. Aceasta este povestea tuturor celor care pun orice mai presus de valorile adevărate.
Luiza are doar 8 ani, dar ea ştie ce înseamnă să pierzi unul din părinţi. Fetiţa ştie să ierte şi să meargă mai departe, ştie să aprecieze lucrurile frumoase de care avem parte în fiecare zi. Ea înţelege că a ierta este o favoare pe care ne-o facem nouă înşine. Iertarea este cel mai frumos cadou pe care ni-l putem oferi nouă şi celor apropiaţi.
Pentru a gusta din paharul fericirii şi al împlinirii, este obligatoriu să renunţăm la poverile sufleteşti. Trebuie să începem prin a ierta, pentru ca apoi să putem zâmbi. Altfel mai devreme sau mai târziu negrul din interiorul nostru va începe să umbrească totul în jur.
Luiza nu poate rezista să vadă o familie dezbinată. Având alături Magia Crăciunului, fetiţa va recurge la metode mai puţin obişnuite pentru a o reîntregi.
Poţi afla totul din noua mea carte „În pielea lui Moş Crăciun“.
Sunt sigură că o să îţi placă.
Nicoleta Fotău
