Tot mai multe mame se plâng în ultima vreme de agresivitatea propriilor copii. Răbdarea începe să se diminueze în faţa unui comportament nepotrivit, soluţiile parcă nu se mai arată atunci când te confrunţi cu crize pe care nu le înţelegi.
Ai impresia că te depăşeşte situaţia? Crezi că ai un copil cu probleme? Nu ştii ce să mai faci? Cum ţi-ar suna dacă ţi-aş spune că agresivitatea copilului tău este ceva firesc?
Cum se manifestă?
Agresivitatea poate să fie prezentă prin refuzul copilului de a te asculta. Nu e interesat nici de rugăminţile tale, nici de cererile ferme de a respecta anumite reguli ale casei. Ba chiar poate riposta prin ţipete sau închiderea în cameră trântind uşa în urma lui.
Mai mult de atât, agresivitatea se poate manifesta în mod direct: loveşte părinţii, colegii, le vorbeşte urât celor din jur, se răzbună pe animalele din vecini, răstoarnă jucăriile intenţionat.
Copilul experimentează aceste forme de agresivitate, iar răspunsul nostru cu furie şi pedeapsă nu este deloc o idee bună. Dimpotrivă agresivitatea celui mic trebuie înţeleasă şi controlată. Cea mai bună soluţie este să venim cu o alternativă la fiecare manifestare agresivă. Nu-i deloc simplu, însă specialiştii ne avertizează să ţinem cont de ceea ce îi împinge pe copii să devină agresivi.
Iată mai jos câteva dintre cauzele declanşatoare ale unui comportament agresiv:
Are nevoie de mai multă atenţie
Deşi nouă, ca adulţi, ne vine greu să credem, copilul devine agresiv pentru că doar aşa ne va atrage atenţia. Cu siguranţă dacă sparge ceva sau dacă strică un lucru la care tu ţii, vei reacţiona imediat.
Ţipă şi devine nervos, aruncă lucrurile, iar, dacă e mai mic, te muşcă sau te loveşte. Oricare ar fi reacţia ta, pentru copil este un mod de a te determina să laşi ceea ce faci şi să vii la el.
Indiferent cât de nervoasă eşti tu la vederea comportamentului copilului, el simte că ţi-a captat atenţia.
Încearcă să nu-l cerţi şi, în nici un caz, nu îl lovi. Ajută-l să se liniştească şi explică-i de ce e greşit modul în care procedează.
Aminteşte-ţi mereu să îl asiguri că îi înţelegi supărarea.
Lucrurile lui sunt ale lui
Poate că nu-ţi place să fie posesiv. Poate că te enervează că prietenii tăi vin cu copiii lor în vizită, iar al tău face urât când aceştia îi ating jucăriile. Uneori poate nici nu îi mai folosesc, pentru că a crescut, însă dorinţa de posesie este la fel de puternică.
De cele mai multe ori agresivitatea se manifestă şi în raport cu fraţii mai mici. Dacă încă nu este dispus să împartă, ai răbdare. A răspunde la agresivitate cu agresivitate este cea mai proastă idee.
Copilul se simte frustrat
Cu toţii avem nevoie de libertate. Cu atât mai mult, copiii îşi doresc să exploreze neîncetat. Faptul că îi impui multe limite, îl face să reacţioneze agresiv.
Copiază comportamentul celor apropiaţi
Multe mame se poartă agresiv cu cei din jur, ba chiar cu propriii copii. Frustrările personale, temerile, neajunsurile, oboseala, toate le determină să aibă un comportament violent, pe care cei mici îl copiază. Lor li se pare ceva firesc şi iau de bun modelul din faţa lor. Apoi, când mamele le văd atitudinea, devin agresive cu ei. Copiii nu mai înţeleg nimic din comportamentul lor şi se transformă în mici monstruleţi. Au nevoie de înţelegere, calm, răbdare, iar lucrurile pot reveni uşor la normal.
Cum răspunzi agresivităţii copilului?
Ca şi concluzie orice copil are nevoie de dragoste, afecţiune şi înţelegere. Empatizează cu el, lasă-l să îşi manifeste agresivitatea aşa cum simte. Fă-l să se simtă iubit necondiţionat, dar mai ales înţeles. Certându-l, îi vei face mai mult rău. Spune-i când îţi place cum se poartă şi explică-i blând că şi tu suferi când el suferă. Ajută-l să înţeleagă de ce e bine să se poarte într-un anumit fel.
Copiii vor argumente logice, pe înţelesul lor, nu ordine pe care să le execute.
Nicoleta Fotău
Dna Fotău, am un băiat de aproape 11 ani care nu are încredere în el, este timid și mai nou telefonul făcut cadou de tatăl lui a ajuns sa fie cel mai bun prieten.
Am trecut printr un divorț care ne a marcat atât pe mine ca adult, dar și pe băiatul meu.
Ce ne recomandati sa citim din cărțile scrise de dvs.?
Va mulțumesc pentru ajutor.
Îmi pare rău să aud că aţi trecut prin momente grele. Vă doresc să aveți multă putere şi multă răbdare. Copiii se refugiază rapid în tehnologie, de aceea v-aş recomanda să impuneți un program. Cartea “Am curaj” îl are ca personaj pe Titi, cu care se va identifica. V-aş recomanda de asemenea şi celelalte cărţi cu Titi: “Nu vreau”, “Nocturn şi copilul neastâmpărat”. Toate cărţile mele ating subiecte de care au nevoie copiii pentru a se dezvolta frumos şi pentru a înţelege valorile adevărate. Orice alegere aţi face, sunt sigură că nu veți greşi.