Cum să nu îţi înveţi copilul leneş

Copii leneşi

Psihologii susţin că modul în care ne creştem copiii influenţează nu numai comportamentul lor de acum, ci şi viitorul lor. Mai exact copiii noştri sunt copia noastră genetică şi comportamentală, de aceea este obligatoriu să ne asumăm rolul de părinte conştient.

Nu mai da vina pe copil!

Este uşor să ne acuzăm copilul şi să fim permanent nemulţumiţi. Este mult mai simplu să găsim vinovaţi, decât să conştientizăm nevoile celor mici.

Aşa însă nu se rezolvă nimic. Explicaţia este simplă: aşa cum nu poţi aştepta să mănânci piercisi din mărul pe care l-ai sădit, tot la fel nu poţi avea un copil model când tu nu îi oferi acel model corect.

Este responsabilitatea noastră, ca părinţi, să ne iubim copiii necondiţionat, să le arătăm apreciere, înţelegere, protecţie, susţinere.

Educaţia nu înseamnă să emiţi pretenţii şi să acuzi că cel mic nu corespunde aşteptărilor. Educaţia nu se face cu bătaia sau cu pedeapsa excesivă, aşa cum nu se face nici doar pe bază de recompense.

Educaţia se face încet, treptat, cu răbdare, cu multă răbdare, cu toleranţă, nervi tari. Iar acolo unde tu, ca părinte, nu te descurci singur, caută ajutor specializat, în loc să dai vina pe copil.

De ce copilul meu e leneş?

În spatele oricărei activităţi pe care copilul tău o face diferit de alţi copii, se ascunde cu siguranţă o explicaţie.

Vrea să lenevească la televizor în loc să îşi facă temele?

Preferă să stea cu ochii pe pereţi decât să citească?

Refuză să îşi facă patul?

Camera lui arată ca după război?

Preferă să evite ieşirile afară? Sportul i se pare ceva potrivit pentru alţii, dar nu şi pentru el?

Ei, bine, dacă i-ai pus eticheta de leneş, ai făcut deja prima greşeală.

Toate studiile arată că un copil îşi asumă repede eticheta şi se va comporta ca atare.

Uneori în spatele unui refuz se ascunde dorinţa de mai multă atenţie sau, dacă ţi-ai obişnuit copilul cu critici, teama că va face ceva greşit. Poate fi de asemenea şi o lipsă de încredere în propria persoană, dar şi o „lene învăţată”.

În plus unii copii se simt chiar importanţi dacă văd că le preia altcineva responsabilitatea.  Astfel că cel mic se va bucura dacă tu îi vei face patul, ghiozdanul, iar la şcoală poate chiar un coleg îi va face temele.

Cum mă port cu copilul leneş?

Nu mai face lucrurile în locul lui! Când spuneam mai devreme despre „lenea învăţată”, mă refeream la faptul că o mare parte din vină o avem şi noi, părinţii. De foarte multe ori facem lucruri minore în locul copiilor: le facem patul, le punem pacheţelul în ghiozdan, ba chiar le facem şi ghiozdanul pentru că, fireşte, multe mame învaţă orarul de la şcoală înaintea copiilor. Tot noi, mamele, le aducem mâncarea la pat, apoi mergem să strângem vasele murdare de pe urma odraslelor noastre, care, în tot acest timp se joacă pe vreun joc online.

Îţi sună cunoscut? Dacă nu te numeri printre mamele care fac asta, sigur ştii şi tu vreo mamă care pune totul pe tavă puişorului. Şi uite aşa ne trezim cu nişte mari dl. Goe, care deja nu ştiu să facă nimic. Nu tu teme, nu tu strâns haine în jurul lor. Iar noi, părinţii, ne plângem de copiii leneşi, în timp ce continuăm să facem ordine după ei şi să le facem toate poftele.

Motivează-l să te ajute. Spune-i că ai nevoie de ajutor şi îl rogi să îşi respecte obligaţiile de membru al familiei. Poate duce gunoiul, poate strânge propriile haine de pe jos, îşi poate păstra ordinea pe birou şi în casă. Învaţă-l să îşi spele propria farfurie, să îşi pregătească hainele pentru a doua zi, să îşi pună pacheţel.

Din când în când mai merge şi câte o recompensă, dar nu foarte des. În caz contrar rişti ca, în absenţa recompensei, să ajungă să refuze orice îi ceri. Cu siguranţă nu îţi doreşti să creşti un viitor adult care va refuza să muncească dacă nu i se dă salariul visat.

Lenea are program bine stabilit

Chiar dacă e greu să stabiliţi şi să respectaţi un program, nu lăsa copilul să amâne. El trebuie să ştie clar care îi sunt responsabilităţile şi să fie conştient că neîndeplinirea sarcinilor va avea consecinţe neplăcute: taie din programul tv, din timpul alocat jocului, iar dacă are telefon, i-l poţi lua. Tu ştii mai bine ce pasiuni are copilul, aşa că, accesul la acestea se face doar după programul de lucru. Apoi va avea liber la… leneveală.

Fiţi tari, dragi părinţi! Şi consecvenţi. Orice zi în care sunteţi prea ocupaţi să faceţi copilul să respecte programul, va fi în mod cert speculată.

Nicoleta Fotău

Etichete: , , , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *